fotografice

M-am mutat

2006-10-25T16:05:00.000+03:00

Din motive obiective şi subiective, am mutat blogul la www.mirceateodorescu.com. Ne vedem acolo ! E mai mult spaţiu ;-)

From Guineea to the world !

2006-10-08T21:08:00.000+03:00

Il cheamă Nfaly Kouyate şi vine din Guineea. A fost de două ori nominalizat la premiile Grammy, cu instrumentul său ciudat, numit kora. A venit în România cu ocazia întrunirii francofone şi, sincer să fiu, e singura chestie bună cu care eu, om de rând, m-am ales din toată chestia asta. Bineînţeles că eu mă dusesem să fac poze şi chiar am făcut după cum se vede, doar că după o jumate de oră am închis geanta foto şi am căscat gura, alaturi de ceilalţi gură-cască aflaţi prin p-ţa Revoluţiei vineri seara, captivaţi cu toţii de originalitatea si verva africanului.

E adevărat ca nici Loredana n-a cântat rău... :-)

Noaptea în care am rămas fără culori

2006-09-27T21:09:00.000+03:00

Era cazul să o fac şi p-asta. Altfel, nu m-aş fi convins că noaptea toate lucrurile sunt altfel. Mai ales duminică noaptea. Maşinile parcă şuieră când merg pe asfalt. Zgomotele sunt de o mie de ori mai puţine şi tocmai d-aia se aud de o sută de ori mai tare. Şi cu toate astea e mai multă linişte. Dacă eşti atent, poţi observa ciudatele obiecte care se rostogolesc pe şosea şi despre care ceilalţi cred că sunt maşini gonind... he, he...
Conversaţiile cu necunoscuţii se leagă mai uşor. E mai puţină lume dar cu toate astea, perechi de ochi te urmăresc tot mai atent. Pentru câteva clipe, poţi să fii în privirea tuturor trecătorilor de vizavi. Interesant, nu ?
Unde mai pui că şi toate pisicile sunt negre. Iar fotografiile, alb-negre.

Primul război mondial. La matineu.

2006-09-11T09:33:00.000+03:00

Sâmbătă am fost pe front. La război, adică. Am fost la câţiva metri de focurile de armă, tunurile mi-au asurzit urechile, fumul mi-a umplut plămânii si mi-a iritat ochii. De o parte erau bulgarii, de cealaltă românii. Erau şi câţiva germani, i-am recunoscut după căştile inconfundabile. Românii au cam fost învinşi până la urmă din ce am văzut eu dar am fost asiguraţi că „deşi pe moment s-au retras, trupele româneşti nu au pierdut bătălia”.
Sau, cum ar spune unii, aproape am câştigat.
Partea buna e că, spre deosebire de 1 Decembrie, de data asta am prins o porţie de fasole cu cârnaţi, direct din bucătăria armatei române. Mă rog,...cârnaţi nu mai erau când mi-a venit mie rândul... dar fasolea,...ce bună a fost fasolea !!!

Mocăniţa şi vaca

2006-08-20T15:16:00.000+03:00

Să te entuziasmeze plimbatul cu mocăniţa e ca şi cum ai exulta că cinci bărbaţi necunoscuţi fac sex cu o tipă pe care ai urmărit-o ani de zile în şir. Farmecul locomotivei cu aburi e absolut de înţeles atunci când eşti conductor, atunci când te murdăreşti din cap până în picioare de funingine, când arunci cu lopata cărbuni, tragi şi împingi de manete, cu alte cuvinte atunci când contribui direct la punerea în mişcare a acestei mici bijuterii care este locomotiva cu aburi, atunci când eşti parte din toată această mică legendă vie.
Dar a sta în vagonul de pasageri şi a te minuna de toate acestea ore în şir fără să-ţi doreşti cu adevărat să fii acolo, asta miroase a voyeurism, după mine. Şi când faci asta timp de şase-şapte ore (cam atât durează tura cu mocăniţa), voyeurismul se transforma în plictiseală, dezinteres şi, în final, într-un pui de somn pe umărul pasagerului de lânga tine.
N-am înţeles însă ce-au avut cu vaca !?... Pe ea de ce au chinuit-o ?

Memorial

2006-08-16T23:11:00.000+03:00

Eforie Nord, august 2006.
La nici zece-cincisprezece metri de mal, printre zeci de turişti care încă mai cred în litoralul românesc sau poate n-au avut bani de Grecia ori Turcia, nişte băieţi de băieţi se dau cu o hidrobicicletă imensă, atât de aproape încât îi silesc pe amărâţi să iasă din apă sau să-şi caute un loc de bălăceală ceva mai departe. Unul dintre turişti îi cere hidrobiciclistului-şef să se ducă să pedaleze mai în larg, unde nu sunt oameni, aşa cum e firesc. Replica vine rapid:"-Ce p... mea vrei mă, dă-te-n morţii mătii, ma plimb unde vreau !". Câteva ore mai târziu, în acelaşi loc, alt individ din aceeaşi specie se învârte in loc cu ski-jetul timp de cîteva minute până când toţi turiştii ies cuminţi din apă, unul câte unul, făcându-i loc dromaderului să se plimbe in voie. Marea noastră nu e doar neagră, e şi prea mica, se pare.

Dacă astfel de oameni dispar peste noapte, lumea nu pierde nimic. Ba dimpotrivă. Dar aşa ceva nu se întâmplă.
Din păcate, la noi lucrurile au stat întotdeauna invers, nu doar în 2006. Cei care au avut de suferit au fost mai mereu, nevinovaţii.
Dacă nu avem puterea să schimbăm nimic acum, măcar să nu uităm ce a fost.

Memorialul - Sighet.

1100

2006-07-15T14:59:00.000+03:00

De obicei scriu câteva cuvinte înaintea fotografiilor pe care le postez, în ideea că aşa vor fi mai uşor înţelese. De data asta, numai când ma gândesc la maratonul de 1100 km, amintirile încep să se deformeze...

Cam asta ţin eu minte din mini-excursia la capătul ţării: o maşina, trei pasageri, şosea, o nuntă, cinci mănăstiri, două cetăţi medievale, iar şosea, miros de fân...
"...acasă ? Mai avem mult până acasă ?"

Poze de weekend

2006-06-19T21:57:00.000+03:00

Răşinari

2006-06-06T00:35:00.000+03:00

Nu am fost la Răşinari ca să vedem casa lui Goga sau Cioran ori împrejurimile Sibiului. Nici ca să vedem oamenii, casele şi străzile. De fapt, am fost să ne vedem pe noi înşine într-un alt decor de o mie de ori mai frumos ca Bucureştiul. Mai ales că prin camera foto e mult mai uşor să-i vezi pe ceilalţi un pic mai fericiţi. De fapt, îi poţi vedea cum vrei... e aparatul tău, nu-i aşa ?

Paşte fără mici

2006-04-28T22:57:00.000+03:00

Am văzut şi un Paşte fără mici, bere, fum şi miel. Unul sărbătorit cu desene pe asflat, popice, măşti, muzică şi voie bună. Desigur, dacă te încadrezi la categoria sub 10 ani...

Amintiri din Deltă

2006-04-24T12:13:00.000+03:00

Nimic despre fotografie

2006-03-12T16:21:00.000+02:00

"Mi-am zis atunci că lumea e plină de semne. Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, şi nu ne trece prin cap că toate acestea sunt, poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înţelegem. Tot ce ne înconjoară e format din hieroglife. Ele exista şi aşteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion. Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor şi despre o cioară că e o cioară. De ce să se mai complice ? La ce foloseşte ? Ca să dezlegi hieroglife, trebuie să renunţi la o parte din viaţă. Şi trebuie să alegi. Iţi trăieşti viaţa sau o întelegi ? Una din două." (Octavian Paler - "Viaţa pe un peron")

Singur

2006-01-14T10:16:00.000+02:00

Se spune că sunt anumite hobby-uri, ca vânatoarea, alpinismul sau pescuitul, a căror menire poate fi atinsă numai dacă le exersezi singur. Rolul lor nu este să te întalneşti cu prietenii, să-ţi faci vânt de acasă ori să călătoreşti, aşa cum s-ar putea crede. Ele sunt un pretext pentru a fi cu tine însuţi. Să te afli singur (deci liber) în mijlocul naturii, poate fi un exerciţiu terapeutic sau un mijloc de a-ţi explora propria persoană. Nu m-am gândit ca aş putea enumera şi fotografia printre aceste activităţi. Nu poţi fotografia când eşti cu prietenii, cu iubita sau cu copilul de mână, asta e clar. Diferenţa e că, de regulă, în fotografie atenţia nu se îndreaptă asupra propriei persoane, ba dimpotrivă. Dar, umblând singur în cautare de subiecte, poţi ajunge la un moment dat într-un punct mort. Te uiţi în toate părţile şi… nimic. Vid. Atunci faci cale intoarsă dar pe drum, brusc, dai peste ceva. Propria persoană.

1 Decembrie

2005-12-16T22:20:00.000+02:00

1 Decembrie nu e o dată potrivită pentru ziua naţională. Asta e sigur. E frig, e umezeală, e apatie.
...mi-a îngheţat mâna pe cameră. Şi nici măcar n-am prins o porţie de fasole. Mă întreb ce ar fi dacă de ziua naţională s-ar da sushi în loc de ciolan cu fasole, sau Chappi ori poate rudotel... sau de ce nu Carpaţi fără filtru si vată medicinală... ? Până la urmă, România e a tuturor, nu ?

Hai-hui

2005-11-25T23:23:00.000+02:00

"- Sunt frumoase pozele tale... dar sunt modificate, nu-i aşa ?"
Mai primesc uneori această întrebare ingenuă de la câte o zână, dar pe care nu pot să mă supăr, bineînţeles. O întreb însă dacă ea sa fardează. Dacă s-a vopsit vreodată. Dacă tenul său perfect e chiar al său ori l-a ajustat cu puţină cremă. Zâmbeşte... Ce să zică ?
De ce face toate astea ? Fiindcă altfel ar fi urâtă ? O transformă toatea astea din muma pădurii în Alba-ca-zăpada ? Sigur că nu... Ea era oricum frumoasă, iar astea sunt doar nişte cosmetice care nu fac decât să pună în valoare trăsaturile ei naturale... Le face fiindcă poate şi fiindcă îi pasă de cum arată.
Şi uite aşa, după astfel de discuţii, simt nevoia să mă calmez şi o iau la picior pe unde văd cu ochii... hai-hui, să fac poze. Şi pe urmă să le dau şi eu puţin cu fond de ten. Că şi mie îmi pasă de cum arată.

Anno Domini

2005-11-19T17:47:00.000+02:00

"I want to know God's thoughts. The rest are details." (A. Einstein)

Apuseni 2005

2005-11-17T17:45:00.000+02:00

"-Decât să-mi faceţi poze, mai bine m-aţi ajuta să strâng iarba asta. La câţi sunteţi, în zece minute o gătăm...
-Suntem obosiţi..., venim de departe şi mai avem mult de mers...
-Păi de ce aţi venit cu bicicletele şi nu cu maşina ?"

Categoria "Diverse"

2005-11-16T11:48:00.000+02:00

Fiecare lucru de pe lumea asta trebuie să aparţină unei categorii. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Tendinţa de a încadra totul in nişte tipare preexistente este instinctuală sau ca efect al deformaţiei profesionale. Este poate fireasca dorinţă de a ordona lumea din jurul nostru, este poate teama de necunoscut. Odată aşezat la "categoria" corespunzătoare, fiecare lucru este "domesticit". Ştim de acum încolo ce este, de unde să-l luăm şi ce să facem cu el. Chiar şi lucrurile care nu aparţin nici unei categorii, au o categorie proprie. Categoria "Diverse".

Ceilalţi

2005-11-15T23:30:00.000+02:00

"Genul de om "prietenos", aşa-zis cald şi comunicativ, spontan,
îndatoritor, nu e deloc cel din care se aleg prieteniile
durabile. Soiul acesta prea simpatic de oameni cu bunã-
voinţa împrãştiatã e prin naturã inapt pentru virtutea
eliminatorie, rãspunzãtoare şi perseverentã care e prietenia.
Cred, dimpotrivã, mult mai capabil de prietenie
genul mai distant, mai rezervat, mai puţin doritor de a
plãcea, poate chiar în aparenţã mai egoist, poate uneori
cu un caracter mai dificil. Nu e de pus multã nãdejde
în prietenia altruiştilor fãrã astâmpãr, maniaci ai
negãrii de sine şi idealişti nerãbdãtori; aş crede chiar
cã o oarecare nuanţã de mizantropie e mai curând proprie
unor prietenii adevãrate." (Alexandru Paleologu)

Weekend prin Bucureşti

2005-11-15T01:52:00.000+02:00

Dupa ce a plouat de a rupt, iesit un pic soarele. Nu chiar de tot dar cat sa poti iesi din casa. Si cat sa-mi vina cheful sa fac poze.

Muzeul Satului. Targul de toamna. am mai fost si anul trecut asa ca nu mai sunt prea incantat.

Aceleasi simboluri traditionale...

...aceleaşi căsuţe frumos colorate...

Nimic nou.

In afara de un specatcol gratuit pe cale sa inceapa. Cativa pensionari si-au ocupat cu grija locul "rezervat"...dar nimeni nu se grabeste pe scena.

Prefer să-mi fac de lucru prin altă parte...

La standul Murfatlar, un pensionar nu se mai satura de povestit... ar fi preferat s-o scap de el, stiu, decat sa o "trag" in poza, dar cum ??

Gata, mi-a ajuns ! să vedem ce mai e prin oraş după o săptămână de ploi...

Da' cu ele ce-aţi avut, mă ?

Zilele toamnei

2005-11-15T01:25:00.000+02:00

"Nunta este unul dintre momentele cele mai importante din viata omului, mai ales ca intre cele doua puncte terminale, nasterea si moartea, adica intrarea in lume si iesirea din lume, exista acest moment care sta sub intreaga autoritate a omului. El il poate gandi, organiza, reglementa in functie de mai multe norme si prescriptii traditionale si inovatoare. De aceea, casatoria este alcatuita dintr-un complex ritual, ceremonial si unul festiv, al bucuriei sarbatorii. Schimbarea statutului, atat pentru femeie, cat si pentru barbat, inseamna schimbarea grupului din care face parte fiecare, aparitia unui nou nucleu care este noua familie, generatoare de elemente noi in camp social."

"În mitologia târzie Horae sunt cele patru anotimpuri, fetele zeului solar Helios si al zeitei lunii Selene, fiecare reprezentata cu atribute conventionale. Mai târziu, când ziua a fost împartita în 12 parti egale, fiecare dintre ele a primit numele Hora." (Enciclopaedia Britannica). De aici provine denumirea actuala a unitatii de timp, ora. Cele 12 Horae sunt legate de notiunea de ciclicitate a timpului, de roata timpului, existenta în mitologie."

Salonul Internaţional Auto Bucureşti

2005-10-29T00:13:00.000+03:00

M-am dus şi eu să le văd, ca tot omu. Ce să zic, erau de toate felurile... pentru toate gusturile. Elegante, agresive, cochete. Străine sau autohtone. Unele scumpe, altele mai accesibile. Atrăgătoare, în orice caz. Le pozezi, te pozezi cu ele, le studiezi cu atenţie. Cei mai înstăriţi şi le-au adus de acasă şi le afişează ostentativ. Cei bătrâni le explică celor mai tineri din "tainele" lor.
De fapt, le vezi pe toate străzile şi la toate semafoarele. Oricum, a meritat suta de mii intrarea mai ales că puteai să vezi şi o grămadă de maşini mişto.

A, şi pentru cei care n-au avut ochi să vadă lucrurile frumoase...

ERGO

2005-10-28T23:59:00.000+03:00

Când n-ai nici început şi nici sfârşit... când nu-ţi gaseşti cuvintele pentru că, de fapt, n-ai idei, când eşti luat prin surprindere şi trebuie să spui ceva fiindcă dacă taci mâlc devii penibil, când ţi-ai înghiţit limba de emoţie sau de prostie, când începi cu sfârşitul şi nu mai ştii unde trebuie să ajungi... atunci te salvează el.."deci". Eşti începător sau profesionist, analfabet sau literat... nu contează, dă-i drumul, ştiu că îţi stă pe limbă. Foloseşte-l cu încredere, abuzează de el, e bun la toate.
Deci, să începem !